Stabilitatea unui implant nu se vede pe radiografie. Se măsoară, prin analiza frecvenței de rezonanță, iar rezultatul se exprimă pe scara ISQ, de la 1 la 100.

În literatura de specialitate, valorile peste 70 sunt considerate stabilitate ridicată, intervalul 60-69 stabilitate medie, iar sub 60 stabilitate scăzută. Intervalul uzual întâlnit clinic este 55-80, iar valorile din mandibulă tind să fie mai mari decât cele din maxilar.

Ceea ce contează în practică nu este cifra izolată, ci tendința între două măsurători: una de referință, la inserarea implantului, și una înainte de etapa protetică. O valoare care crește confirmă osteointegrarea; una care scade este un semnal de oprire.

Două precizări importante. Torque-ul de inserare și valoarea ISQ nu sunt interschimbabile, măsoară lucruri diferite. Iar valorile nu se compară automat între aparate sau tipuri de senzor diferite, deci urmărirea unui implant se face cu același aparat și același senzor.