Contextul clinic

Pacientii aflati pe terapie anticoagulanta orala (acenocumarol, warfarina) sau antiagreganta (aspirina, clopidogrel) reprezinta o provocare frecventa in practica de chirurgie orala ambulatorie. Protocolul clasic implica evaluarea INR, decizia de a modifica sau nu schema terapeutica si asigurarea hemostazei locale.

Modificarea anticoagularii in contextul extractiei dentare este o decizie cu risc sistemic propriu. Ghidurile clinice actuale sustin in general continuarea terapiei anticoagulante si managementul exclusiv local al hemostazei. Cianoacrilatul este unul dintre instrumentele locale disponibile in aceasta situatie.

Ce face cianoacrilatul in hemostaza postextractionala

Mecanismul hemostatic al cianoacrilatului este mecanic si nu biochimic: filmul polimerizat obstrueaza vasele de suprafata si reduce aria de sangerare. Nu interfereaza cu cascada coagularii si nu modifica efectul medicatiei anticoagulante.

Un studiu clinic pe pacienti anticoagulati care au efectuat extractii multiple fara modificarea dozei de warfarina a aratat ca aplicarea topica de cianoacrilat pe marginile plagii suturate este o metoda eficienta si simplu de aplicat pentru hemostaza locala.

Protocolul pentru pacientul cu risc hemoragic

Alte situatii cu risc hemoragic

Notă clinică: Cuantum Oral Adhesive completeaza masurile hemostatice locale, nu le inlocuieste. Materialul hemostatic in alveola plus sutura raman baza. Adezivul este stratul suplimentar de siguranta pe suprafata plagii sutrate.

Avantajul practic

Timpul de sangerare postoperatorie este redus la pacientii cu cianoacrilat aplicat pe plaga suturata. Sangerarea tardiva in prima saptamana, o complicatie frecventa la pacientii anticoagulati, este de asemenea diminuata prin sigilarea peliculei superficiale a plagii.